AUDI

AUDI AG, cunoscut simplu ca Audi, este un producător de automobile din Germania, cu sediul în Ingolstadt, landul Bavaria. Capitalul societăţii Audi este deţinut aproape în totalitate (99,14%) de Volkswagen AG („Grupul Volkswagen”). De la 1 ianuarie 1985, sediul central al firmei Audi NSU Auto Union AG (AG este echivalentul german al abrevierii româneşti S.A.), a fost mutat de la Neckarsulm la Ingolstadt, şi de atunci produsele poartă numele Audi.

Sloganul oficial al firmei Audi este Vorsprung durch Technik („Avantaj prin tehnică”). Acest slogan a fost folosit pentru prima dată la reclama pentru NSU Ro 80, în ianuarie 1971.
Sloganul mai este folosit şi în cîntecele „Zooropa” al formaţiei U2 sau în albumul „Parklife” aparţinînd formaţiei engleze Blur.

De mulţi ani încoace, secţia Audi Tradition („Tradiţia Audi”), împreună cu asociaţiile cu tradiţii vechi Auto Union GmbH şi NSU GmbH, prezintă pe scară largă istoria foarte ramificată a firmei Audi.

Odată cu mutarea firmei lui August Horch de la Reichenbach la Zwickau, uzinele „August Horch & Cie” sunt transformate într-o societate pe acţiuni. Horch, Directorul tehnic (orientat mai mult pe tehnică decît pe profit), intră tot mai mult în conflict cu Directorul de achiziţionare. Acest conflict escaladează şi în data de 21 iunie 1909 Horch părăseşte firma înfiinţată de el însuşi. După nici o lună, cu ajutorul unor prieteni şi investitori, mai exact în ziua de 16 iulie 1909 August Horch înfiinţează în Zwickau firma „August Horch Automobilwerke GmbH”; de aici începe istoria mărcii automobilului Audi.

Foştii parteneri l-au dat în judecată pentru încălcarea drepturilor de autor, iar un tribunal a decis că marca Horch aparţinea fostei sale companii. August Horch a fost forţat să înceteze folosirea propriului său nume de familie în noua sa firmă constructoare de autovehicule. Horch a convocat o şedinţă pentru a găsi un nou nume pentru companie. În timpul şedinţei, fiul gazdei Franz Fikentscher- un băiat de zece ani, Heinrich- studia în linişte limba latină într-un colţ al camerei. De câteva ori a părut că vrea să zică ceva, dar se răzgândea, până când, în cele din urmă, a zis: „Tată! – audiatur et altera pars... Nu ar fi o idee bună să îi spuneţi Audi în loc de Horch?”. (horch în germană înseamnă „ascultă”, echivalentul în latină fiind „audi”). Ideea a fost acceptată cu entuziasm de toţi cei de faţă. Afirmaţia că „AUDI” ar fi abrevierea denumirii „Auto Union Deutschland Ingolstadt”, nu corespunde adevărului.

În luna iulie 1910, este fabricat primul Audi la uzinele din Zwickau, şi în anul 1915 a fost fondată firma Audi Werke AG.
Audi a început cu un motor cu patru cilindri, de 2611 cm³ (2,6 l), urmat de un model de 3564 cm³ (3,6 l), precum şi un motor de 4660 cm³ (4,7 l) şi unul de 5720 cm³ (5,7 l). Aceste maşini au avut succes chiar şi la întreceri sportive. Primul model cu şase cilindri, cu cilindreea totală de 4660 cm³ (4,7 l) a apărut în toamna anului 1923, fiind prezentat la expoziţia din Berlin.
Motorul cu aprindere prin scînteie avea un consum de 22 - 25 de litri de benzină şi la o turaţie de 2500 rpm dezvolta o putere de 70 CP.

Modelul Audi Typ M avea o serie de îmbunătăţiri, care l-au făcut vedeta expoziţiei. Acestea erau: o caroserie specială care cântărea 2500 kg, motor din metale uşoare cu suprafaţa netedă, arbore cu came pe chiulasă, aer filtrat, un compresor la cutia de patru viteze pentru umflarea roţilor etc.

Modelul „M” era şi primul Audi care avea un sistem hidraulic-mecanic de frînare pe toate patru roţile. Viteza maximă era de 120 km/h, dar cea indicată era de 100 km/h. Audi 18/70 CP Typ M era la timpul respectiv cel mai luxurios şi scump automobil din Germania. Cele 228 de exemplare fabricate între anii 1925 şi 1928 au fost vândute la un preţ de 22.300 Reichsmark.După ce în anul 1928 Audi intră în dificultăţi financiare, firma este preluată de uzinele constructoare de automobile şi motociclete DKW din localitatea Zschopau în apropierea Chemnitzului, ale căror proprietar era danezul Jørgen Rasmussen.

Modelul Audi Typ SS «Zwickau», prezentat în anul 1929, era un automobil foarte reprezentativ, la un preţ convenabil. Motorul de 8 cilindri era de fapt un produs al firmei americane de automobile Rickenbacher, de la care Rasmussen cumpărase utilajele pentru fabricarea motoarelor de şase şi opt cilindri, montate şi la automobilele Audi între anii 1929 - 1932.

Marea criză economică din anul 1932 a făcut că uzinele Audi, DKW, Horch şi Wanderer să se unească sub semnul celor patru inele numinduse Auto Union AG, cu sediul la Chemnitz. Cele patru mărci erau vândute sub noua denumire „Auto Union”, dintre care marca Audi avea partea cea mai mică de vînzare.

În anul 1938 cifra de afaceri a producţiei de automobile a firmei Auto Union AG pe producţia totală de automobile din Germania a fost următoarea: DKW 17,9%, Wanderer 4,4%, Horch 1,0% şi Audi 0,1%.

Prin această unificare, automobilelor Audi le revenea clasa mijlocie superioară. Pentru aceasta Audi se folosea de sistemul de antrenare pe rotiile din faţă, preluat de la DKW. Modelele acestea se numeau Audi Front 225, din care în total au fost construite 4403 exemplare. La această construcţie, Audi a folosit motorul cu 6 cilindri în linie, cu o capacitate cilindrică de 2 litri (mai târziu 2,3 litri) (50 CP) dezvoltat de Porsche, la automobilul Wanderer W 22.

Înainte de al Doilea Război Mondial, Auto Union folosea ca siglă patru cercuri intersectate. Cercurile simbolizează cele patru companii unite. Sigla era însă folosită doar la Auto-Union-Automobilele de curse fabricte de Auto Union între anii 1934 - 1939 sub conducerea lui Ferdinand Porsche (1934–1937) şi Robert Eberan von Eberhorst (1938/1939). Pentru restul producţiei fiecare din celelalte patru companii folosea în continuare propria siglă şi propriul nume.

Sigla Audi constă din patru cercuri suprapuse, ele reprezentînd cele patru mărci membre ale firmei Auto Union. Sigla simbolizează contopirea Audi cu DKW, Horch şi Wanderer: primul cerc reprezintă Audi, al doilea reprezintă DKW, al treilea este Horch, iar ultimul, Wanderer.

Uzinele Auto Union au fost grav afectate de bombardamentele din timpul războiului mondial ale aviaţia Aliaţilor. După război, Zwickau aflându-se în zona ocupată de sovietici, Auto Union AG s-a desfinţat. Fabrica Audi s-a transformat în întreprinderea naţionalizată VEB Automobilwerk Zwickau (VEB: Volkseigener Betrieb; „întreprindere proprietate a poporului”) unde a fost construit automobilul AWZ P70. Unită în anul 1958 cu fosta uzină Horch, noua uzină HQM Sachsenring GmbH a produs pînă în anul 1991 automobilul Trabant.

În oraşul bavarez Ingolstadt din zona de ocupaţie americană, a fost inaugurată o nouă companie Auto Union. Numeroşi angajaţi ai uzinelor devastate din Zwickau au plecat la Ingolstadt şi au reînceput producţia de autovehicule sub marca DKW. Primul model a fost DKW F89, echipat cu motor în doi timpi. Era bazat pe tehnica interbelică şi era construit similar şi în Zwickau.

În 1958, Daimler-Benz a cumpărat 87% din acţiunile companiei Auto Union, iar în anul următor deţinea 100%. Între anii 1964 - 1966, Grupul Volkswagen a cumpărat fabrica din Ingolstadt şi mărcile Auto Union. Epoca motoarelor în doi timpi s-a sfârşit în anii '60. Clienţii preferau motoare în patru timpi, care erau mai confortabile. În septembrie 1965 a fost lansat ultimul model DKW, DKW F102, care avea un motor în doi timpi şi unele modificări în faţă şi în spate, cu două variante de motor în doi timpi: 2 şi 6 cilindrii în V (60 CP şi 83 CP). Din a doua variantă de motor au fost construite aproximativ 100 de exemplare în anul 1966.
Volkswagen a „aruncat la gunoi” marca DKW din cauza mirosului său de motor în doi timpi, „relansând” marca Audi.

Pentru a asigura locurile de muncă pentru aproximativ 12.000 de angajaţi în uzina din Ingolstadt, şi pentru a acoperi cheltuielile pentru dezvoltarea noului automobil, din luna mai 1965 pînă în 4 iulie 1969 în Ingolstadt au fost produse 347.869 VW-uri („broască”).

Modelul numit oficial F103 din anul 1965, dezvoltat de Daimler-Benz, era vândut simplu ca Audi (numele fiind al modelului, nu al producătorului, care era oficial încă Auto Union), mai târziu cunoscut ca Audi 72. Modelele erau denumite după numărul de cai-putere şi vândute ca Audi 60, 75, 80, şi Super 90. Aceste modele au fost vândute până în 1972.

În anul 1967, noul NSU Ro 80 era o maşină a erei spaţiale, cu mult înaintea vremii sale în privinţa unor detalii tehnice, ca aerodinamica, scăderea greutăţii şi siguranţa, dar problemele motoarelor Wankel au pus capăt independenţei NSU-ului. Astăzi, uzina de la Neckarsulm este folosită pentru construcţia modelelor Audi A4, Audi A5 Cabrio, Audi A6, Audi S/RS 6 der Audi allroad quattro, Audi R8 şi Audi A8.

În 1969, Auto Union s-a unit cu NSU, o firmă din Neckarsulm, lângă Stuttgart. În anii '50, NSU era cel mai mare producător de motociclete din lume, dar a trecut la producţia de automobile mici, de exemplu NSU Prinz (versiunile TT şi TTS sunt încă populare ca maşini de curse de colecţie). NSU s-a concentrat apoi pe noile motoare rotative, „motoare Wankel”, dezvoltate după concepţia lui Felix Wankel.

Automobilul de dimensiuni medii la care lucra NSU, K70, urma să fie o combinaţie între Prinz, cu tracţiune în spate, şi modelul futuristic NSU Ro 80. Totuşi, Volkswagen a luat modelul K70 pentru propria sa gamă, terminând existenţa NSU ca marcă separată.

Prin fuzionarea în anul 1969 a companiilor NSU cu Auto Union a rezultat Audi NSU Auto Union AG, care în anul 1985 a fost denumită în Audi AG. Cu această denumire nouă, centrala firmei sa mutat din Neckarsulm la Ingolstadt.

În anul 1970, Volkswagen a prezentat marca Audi în Statele Unite ca „modelul anului 1970”.

Prima maşină din acest regim a fost Audi 100, în 1968. Acesta a fost însoţit în 1972 de Audi 80/Fox (care a constituit baza pentru Volkswagen Passat din 1973) şi în 1974 Audi 50 (redenumit Volkswagen Polo). Audi 50 a fost din mai multe puncte de vedere nucleul designului, deoarece acesta a fost prima apariţie a conceptului VW Golf/Polo, care a dus la o maşină de succes mondial.

Audi a dezvoltat şi introdus numeroase inovaţii tehnice noi, ca de exemplu, unghi de cădere negativ al direcţiei la modelul Audi 80 în anul 1972, 1975 primul motor al Grupului Volkswagen cu injecţie mecanică de carburant, K-Jetronic la „motorul GTI” la VW Golf.

În anul 1977 motorul cu aprindere prin scânteie cu 5 cilindri a fost folosit la automobilul Audi 100. În 1980 a fost introdus sistemul de tracţiune quattro la Audi quattro, care era plănuit pentru toate tipurile cu o putere mai mare de 200 CP.

Imaginea pe care o aveau clienţii despre Audi la acel moment era una conservatoare. Ca atare, a fost acceptată propunerea inginerului constructor de şasiuri Jörg Bensinger de a dezvolta o tracţiune integrală pe vehiculul militar de teren (jeep) Volkswagen Iltis („Dihorul”) pentru un Audi performant, de raliu. Automobilul cu astfel de calităţi, Audi quattro (un coupe turbo), a fost prezentat în 1980.

Audi quattro a fost primul automobil german de producţie la scară largă cu tracţiune integrală permanentă prin intermediul unui diferenţial central. Este frecvent menţionat ca Urquattro („Quattro original” sau „primar”). Asemenea vehicule au fost fabricate în număr mic (toate construite manual de o singură echipă), dar a fost un model de mare succes la raliuri. Marile victorii au dovedit fiabilitatea maşinilor de curse cu tracţiune integrală, iar Audi a început să fie asociat cu mari inovaţii în domeniul automobilistic.

Filiala quattro GmbH a fost fondată în anul 1983 şi este deţinută în totalitate de Audi AG. Această filială este începând cu anul 1996 o firmă de vehicule sport cu sediul în Neckarsulm.

În 1983 Audi a fost prima firmă de automobile germane care a primit aprobarea generală („ABE”) pentru vehiculele cu convertoare catalitice.

În 1986, pe măsură ce modelul bazat pe Passat, Audi 80, începea să capete o imagine de „maşina a bunicului”, a fost lansat modelul Audi 80 B3 (Typ 89), cu o vandabilitate bună, unde era introdus şi sistemul de siguranţă procon-ten. Totuşi, dinamica şi exteriorul modern erau trase în jos de motorul slab performant, iar pachetul de opţionale era oarecum „spartan”.

La sfârşitul anilor '80, Audi a introdus că prima firmă germană de automobile, după Fiat Croma TD id şi Rover Montego, un motor diesel cu injecţie directă şi grupul de turbosupraalimentare la modelul Audi 100 TDI. La începutul anilor '90, vânzările au început să scadă şi au început să apară unele probleme fundamentale de producţie.

Scăderile în vânzări nu au fost rezolvate de Statele Unite, din cauza unui reportaj TV de 60 de minute, care susţinea că autoturismele Audi sufereau de „acceleraţie neintenţionată”. Autorii reportajului s-au bazat pe plângerile clienţilor în legătură cu accelerarea vehiculului în timpul acţionării frânei. Inspectori neutri au conchis că cea mai probabilă cauză era distanţa mică între pedalele de frână şi acceleraţie (în comparaţie cu automobilele americane) şi inabilitatea conducătorilor auto, din cauza neatenţiei, de a deosebi cele două pedale. (La maşinile de curse, când se schimbă treapta de viteză într-una inferioară, în timpul frânării, acceleraţia trebuie folosită pentru a potrivi turaţiile motorului, încât ambele pedale trebuie să fie cât mai apropiate una de alta, pentru a putea fi controlate simultan de piciorul drept, cu degetele pe frână şi calcâiul pe acceleraţie; tehnica aceasta se numeşte „degete-călcâi”). Aceasta nu constituia nicio problemă în Europa, probabil mulţumită experienţei şoferilor europeni în privinţa transmisiei manuale.