Apple, Inc. (până în ianuarie2007 Apple Computer, Inc.) este o companie din Silicon Valley, cu sediul în Cupertine, California, cu scop principal de activitate în tehnologia computerilor. Cunoscută mai ales pentru computerele Macintosh, Apple are o reputaţie de inovaţie în industria de înaltă tehnologie. Istorie
În 1976, Steve Jobs şi Steven Wozniakporneau o firmă de produse electronice într-un garaj închiriat din Palo Alto, în sudul Californiei. Acest garaj este temelia a ceea ce urma să devină curând " Silicon Valley". Peste 37 de ani, alţi doi tineri, într-un alt garaj, porneau o altă firmă legendară: Apple, o afacere de zeci de miliarde de dolari a fost începută în acel garaj. Adevăratul strămoş al computerelor personale nu a fost acel PC produs de IBM în 1981 - aşa cum se crede de obicei - ci un alt aparat numit Altair, care fusese lansat pe piaţă cu mare succes în 1975 de către compania Micro Instrumentation and Telemetry Systems (MITS), din Albuquerque, New Mexico. Altair putea fi comandat şi primit prin poştă; probleme mari nu avea - dacă nu luăm în seamă faptul că venea sub forma unor componente pe care trebuia să le asamblezi personal. Ce se putea face cu această maşinărie? Nimic, trebuie s-o recunoaştem; asta până când doi hackeri adolescenţi, pe nume Bill Gates şi Paul Allen au scris pentru el o versiune de BASIC, cu care se puteau realiza calcule rudimentare.
Tot în 1975, un tânăr numit Steve Jobs se chinuia să-şi afle un ţel în viaţă, acum că terminase liceul; fusese în India şi se întorsese; fusese la o fermă în Oregon şi se întorsese; acum îşi pierdea timpul la Atari, ca programator pentru jocuri video şi frecventa un club de pasionaţi ai computerelor, care îşi ţinea reuniunile într-un parc, pe timpul nopţii. Când apăruse Altair, membrii clubului au fost fericiţi că făcuseră rost de o nouă jucărie; Jobs însă a văzut aici o modalitate de a câştiga ceva bani. Imediat s-a gândit să facă şi el un asemenea computer. Excelentă idee, numai că nu avea calificarea necesară. De aceea a apelat la un amic - Steve Wozniak (pe scurt "Woz") - care tocmai scrisese un limbaj de programare pentru un microprocesor nou, numit MOS Technology 6502. Spre deosebire de Jobs, chinuit de probleme existenţiale, Woz era un tip retras, care prefera să stea şi să apese pe butoanele tastaturii, în loc să cutreiere lumea în lung şi-n lat. În acest fel, acumulase cunoştinţe inginereşti, care îi permiseseră să se angajeze la Hewlett-Packard.
Pentru a pune pe picioare afacerea, Jobs şi-a vîndut Volkswagen-ul său vopsit în toate culorile curcubeului, iar Woz s-a despărţit de calculatorul său programabil. Părinţii lui Jobs aveau un garaj în Los Altos, California; acolo şi-au stabilit cei doi cartierul general - garajul le servea drept cameră a proiectanţilor, unitate de service şi magazin, în acelaşi timp. După câtva timp au realizat 50 de plăci de bază, proiectate de Woz, pe care le-au vândut amatorilor locali, la preţul de 500 de dolari bucata. Noile jucării au fost botezate Apple, după numele casei de discuri care producea melodiile Beatles, grupul preferat al lui Jobs. 1 aprilie este ziua păcălelilor, dar 1 aprilie 1976 a fost şi o zi istorică pentru ei, ziua în care s-a vândut primul Apple.
Vânzările mergeau bine, atât de bine încât cei doi şi-au dat seama că nu mai erau competenţi să conducă o afacere care lua proporţii; de aceea, l-au cooptat pe proaspătul pensionar Mike Markkula, care reuşise invidiata performanţă de a ieşi la pensie la vârsta de 32 de ani (acest lucru fusese posibil după câteva manevre pline de succes cu acţiunile bursiere ale lui Intel). Markkula a înţeles imediat că este vorba de o afacere profitabilă; a obţinut un împrumut de la Bank of America, punând la bătaie în plus 91.000 dolari din banii săi. Investiţia s-a dovedit rentabilă, deoarece pe 3 ianuarie 1978 mica firmă a celor trei a devenit Apple Incorporated, cu un capital de 250.000 dolari. În acele zile, sediul firmei s-a mutat la Cupertino, pe locul unde urma să apară întinsul campus Apple. Nu mult după aceea a apărut Apple II, care era ceva mai mult decât o simplă placă de bază - avea cutia sa proprie, sursă de alimentare şi o tastatură încorporată. Multe elemente noi şi atractive apăruseră, ca de pildă posibilitatea de a conecta computerul la un monitor color. Nu e de mirare deci că la West Coast Computer Fair, în aprilie 1978, Apple II a devenit cea mai populară maşină, iar vânzările au atins cifra de 300 de milioane de dolari.
Succesul acestui tip de aparate a atras în competiţie nenumărate firme. Atari, Zenith, Commodore, Tandy, au început să producă tot felul de computere similare şi incompatibile. Adevărata problemă a apărut însă atunci când în ring a intrat IBM. Nu cu mult entuziasm, e adevărat - IBM vindea mainframes cu cel puţin un milion de dolari bucata şi avea o cifră de afaceri de 26 miliarde anual, aşa că vânzarea unor mizilicuri de nici 5.000 de dolari nu părea foarte atractivă. Cu toate acestea, piaţa computerelor personale era prea dinamică pentru a putea fi neglijată, aşa că IBM a scos în 1981 un aparat destul de slab, numit PC. Pentru Apple, aflat în plin avânt, acest lucru nu a avut vreo semnificaţie deosebită; chiar dacă era IBM, în acel moment nu era decât un competitor printre mulţi alţii, aflaţi cu mult în urma Apple. Şi asta deoarece Apple scosese un model revoluţionar: Macintosh.
Diferenţele între lumea PC-urilor IBM şi a celor produse de Apple se adâncise; deşi primele se numeau "computere personale", cu greu puteai găsi aparate mai impersonale şi mai neprietenoase. Până şi forma lor colţuroasă contrasta cu rotunjimile Macintosh-urilor. Oricine pornea computerul dădea de un ecran negru; trebuia să scrii comenzi criptice şi era suficient să greşeşti o literă, pentru a fi lămurit cu replici pline de înţeles ca "Bad command or file name". Macintosh-urile erau cu totul altfel; când porneai calculatorul, dădeai de mutriţa veselă a unui Mac. În plus, spre deosebire de PC-uri computerele Apple aveau o interfaţă grafică uşor de folosit, care a fost introdusă în sistemul de operare al PC-urilor abia de Windows 3.1 (de fapt de la primele versiuni de Windows, dar 3.1 a fost una din cele mai populare si din care s-a desprins si Windows for workgroups).
Apple a fost înfiinţată la 1 aprilie, 1976 de către Steve Jobs, Steve Wozniak, şi Ronald Wayne, pentru a vinde calculator personal Apple I. Acestea au fost construite de mână de catre Wozniak şi prima data arătate publicului la Homebrew Computer Club. Apple I a fost vândut ca o placa de bază (cu procesor, memorie RAM), mai puţin decât ceea ce este astăzi considerat un computer personal. Apple I a fost lansat pe piata in Iulie 1976 cu pretul de 666.66$.
Apple a fost încorporat la 3 ianuarie 1977, fără Wayne, care a vândut partea sa din cadrul companiei înapoi la Jobs si Wozniak pentru 800$.Mike Markula furniza afaceri finantare si de expertiza de 250.000$ in timpul incorporarii Apple.
Apple II a fost introdus la 16 aprilie 1977, la West Coast Computer Faire.Se diferentia de rivalii TRS-80 si Commodore PET, pentru ca venea cu o grafica colorata si o arhitectura deschisa.In timp ce modelele de dinainte foloseau benzi de caseta ca si dispozitive de stocare,Apple a folosea 5 diskete floppy de 1/4 inch pentru interfata, numite Disk II.
Apple II a fost ales de catre VisiCalc -program de calcul tabelar- pentru a fi platforma desktop pentru primul "killer ap".VisiCalc a creat o piata de afaceri pentru Apple II si a dat utilizatorilor un motiv in plus sa cumpere Apple II - compatibilitatea cu biroul.În conformitate cu Brian Bagnall,Apple a exagerat cifrele de vanzari fiind pe locul trei dupa Commodore si Tandi pana a venit VisiCalc.
Până la sfârşitul anului 1970, Apple a avut o linie de un designeri de calculatoare personale şi o linie de producţie.Apple II a fost urmat de Apple III, în mai 1980 iin postura de societate concurat cu IBM şi Microsoft în mediul de afaceri.
Jobs si mai multi angajati apple impreuna cu Jef Raskin au visitat Xerox PARC in decembrie 1979 pentru a vedea Xerox Alto.Xerox a acordat inginerilor Apple trei zile de acces la facilitatile PARC intru un 1 milion$ în pre-IPO Apple stock.Jobs a fost convins de faptul că toate viitoarele computere vor utiliza o interfaţă grafică, precum şi dezvoltarea de o interfaţă grafică;a început pentru Apple Lisa.
1981-1985: Lisa şi Macintosh
In 1984 Apple lanseaza Macintosh.Debutul sau a fost anuntat de faimoasa reclama de 1,5 milioane $ din 1984.Aceasta a fost regizata de Ridley Scott in 22 ianuarie 1984, iar acum este considerat un eveniment crucial pentru succesul Apple.
La inceput Macintosh s-a vandut bine, dar vanzarile urmatoare nu au fost foarte puternice.Vânzările Apple a atins noi cote înalte, iar compania a avut de prima ofertă publică de pe 7 septembrie 1984.Apple este in continua creştere în 1980 datorită vanzarulor din sectorul educaţiei, atribuite de adaptare la limbajul de programare LOGO, folosite în multe şcoli cu Apple II. În unitatea de învăţământ a fost facuta o donatie de Apple II şi un pachet software Apple LOGO publice pentru fiecare scoala din stat.
1986-1993: Crestere si cadere
Dupa ce a invatat cateva lectii dureroase dupa introducrecea voluminosului Macintosh Portable in 1989, Apple introduce in 1991 PowerBook care a stabilit forma moderna si ergonomica a computerelor laptop.In acelasi an Apple a introdus System 7, un mare upgrade pentru sistemul de operare care adauga culoare interfetei grafice si introducea noi capabilitati petntru functiile de retea.Ca urmare a succesului de LC, Apple a prezentat Centris linie.Sfarsitul a fost dezastruos pentru Apple.
În acest timp Apple a experimentat cu o serie de alte produse care nu au avut succes pe piata cum ar fi aparate foto digitale, CD-playere audio portabile, difuzoare, console video, aparate TV. Seria Apple II a fost considerata prea scumpa pentru a incepe productia.In 1990 Apple lanseaza pe piata Macintosh LC cu un singur slot de extensie pentru Cardul Apple.Apple a incetat sa mai vanda Apple II in 1993.
1994-1997:Incercari de reinventare
De la inceputul anilor '90 Apple dezvolta platforme alternative pentru Macintosh cum ar fi A/UX(Apple Unix) datorita concurentei din partea OS/2 si Unix.Macintosh trebuia sa fie inlocuit cu o noua platforma pentru a rula pe hardware mai puternic. In 1993 Apple incepe sa lucreze impreuna cu IBM,Motorola in Alinata AIM.Scopul lor era sa creeze o noua platforma pentru compuere care ar folosi ulterior hardware IBM si Motorola impreuna cu software-ul Apple.In acelasi an Apple prezinta Power Macintosh, primul dintre multele computere care foloseau procesorul PowerPC de la IBM.
In 1996, Michael Spindler a fost inlocuit de Gil Amelio in functia de CEO(director general)
1998-2005: Întoarcerea la profitabilitate
Pe 15 august 1998, Apple a introdus un nou calculator care aminteşte de Macintosh 128k:iMac.Echipa de design a iMac a fost condusa de Jonathan Ive care avea mai tarziu sa daca designul iPodu-ului si iPhoneului. A vândut aproape de 800.000 de unităţi în primele cinci luni şi Apple a revenit la profitabilitate pentru prima dată din 1993. In 1998 Apple a anuntat scoaterea pe piata a Macromedia Final Cut extindu-se pe piata de editare digitala.In anul urmator Apple lanseaza alte doua produse de editare:iMovie si Final Cut Pro care mai tarziu urma sa fie un semnificant program de editare video cu peste 800.000 de utilizatori inregistrati la inceputul lui 2007.In 2002 Apple scoate Nothing Real,Shake,Emagic,GarageBand,iPhoto si iLife.
In 24 Martie 2001 dupa cativa ani de dezvoltare apare Mac OS X,bazat pe OPENSTEP si BSD Unix.In 18 mai 2001 se deschide primul Apple Retail Stere oficial in Virginia, California.In acelasi ani Apple scoate pe piata iPod protabil,un audioplayer digital.Produsul a fost un real succes.Peste 100 de milioane de unitati au fost vandute in 6 ani.In 2003 a fost prezentat Apple iTunes Store, acesta oferint muzica disponibila pt download pentru 0.99$ pe cantec .Serviciul a devenit rapid lider de piata cu peste 5 miliarde de downloaduri pana in 19 iunie 2008.
2005–present: Parteneriatul cu Intel
Steve Jobs şi Steve Wozniak (“cei doi Steve”) erau prieteni de ceva timp, cam din 1971, când un amic comun al lor, Bill Fernantez, l-a prezentat pe Wozniak, care avea 21 de ani, lui Jobs, care avea 16 ani. Jobs a reuşit să-l convingă pe Wozniak să scrie împreună un limbaj de asamblare pe care apoi aveau să-l vândă.
Jobs a luat legătura cu un magazin local de calculatoare, The Byte Shop, de unde i s-a răspuns că ar fi interesaţi să vândă aparatul lui dar numai dacă l-ar avea gata montat. Proprietarul magazinului, Paul Terrell, a mers mai departe comandîndu-i lui Jobs 50 de aparate pe care urma să le plăteasca la livrare cu 500 $ per bucată. Atunci Jobs a acceptat comanda şi s-a dus la Cramer Electronics, un mare distribuitor de piese electronice, de unde a comandat la rândul lui componentele necesare asamblării Computerului Apple I. Directorul departamentului Credite l-a întrebat atunci pe Jobs cum avea de gând sa plătească piesele, iar Jobs i-a răspuns “Am o comandă din partea lanţului de magazine Byte Shop pentru 50 de bucăţi Apple I, cu plata la livrare. Dacă-mi livraţi componentele, în 30 de zile pot construi calculatoarele, în intervalul de livrare, îmi încasez banii de la Terrell de la Byte Shop, şi vă plătesc”. Auzind asta, directorul de la Credite l-a sunat pe Paul Terrell, care participa la o conferinţă a organizaţiei IEEE, la Asilomar în Pacific Grove, şi a verificat valabilitatea Comenzii de Livrare. Uimit de tenacitatea lui Jobs, Terrell l-a asigurat pe directorul de la credite că după ce calculatoarele ajung pe rafturile magazinelor sale, Jobs îşi va încasa banii şi va avea mai mult decât suficient să plătească piesele. Cei doi Steve şi mica lor echipă au petrecut zi şi noapte construind şi testînd calculatoarele, pe care apoi le-au trimis la Terrell la timp pentru a-şi plăti furnizorii şi să scoată şi un profit frumuşel, cu care au organizat o petrecere şi au început comanda următoare. Steve Jobs găsise o cale de a-şi finanţa ceea ce avea să devină compania sa multimilionară, fără sa vândă vreo acţiune sau vreo proprietate.
Calculatorul avea puţine facilităţi care să-l facă deosebit. Una din ele era posibilitatea de a folosi un televizor pe post de monitor, iar pe atunci multe calculatoare nu aveau monitor deloc. Nu era chiar ca monitoarele calculatoarelor ce urmau să apară, şi afisa text la o viteză dezamăgitoare de 60 caractere pe secundă, oricum mai repede decât puteau scrie teletype-urile folosite pe calculatoarele de atunci. Apple I includea de asemenea cod de pornire în ROM, ceea ce îl făcea mai uşor de utilizat. Nu în ultimul rând, la insistenţele lui Paul Terrell, Wozniak a proiectat şi o interfaţă pentru casetă audio, pentru încărcarea şi salvarea programelor, la viteza fantastică de 1200 biţi pe secundă. Deşi calculatorul era destul de simplu, era totuşi o capodoperă a proiectării, folosind mult mai puţine piese decât orice alt aparat din aceeaşi categorie, şi conferindu-i repede lui Wozniak reputaţia de proiectant de înaltă clasă.
Source:ro.wikipedia.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu